[ Şcoala de alpinism EVEREST ]

Locaţia : Căldarea Bâlea/Refugiul Nicolae Nan
Perioada: 26-29 iunie 2014
Ocazia: Şcoala de munte Everest, Seria 1 Vara 2014
Instructor coordonator: Teodor “Fane” Tulpan
Participanţi: Alex O; Alex S, Iulian şi Geno

Joi 26.06.2014

Într-o frumoasă dimineaţă de iunie am pornit din Bucureşti spre Bâlea Lac.
Rucsacul e mai uşor pentru că nu mai conţine echipamentul tehnic necesar alpinismului ĂŽn condiţii de iarnă. Sunt la fel de entuziasmată ca şi ĂŽn Ianuarie 2014 când am participat la prima serie de iarnă a Şcolii de munte Everest.
În căldarea Bâlea este ceaţă şi din cauza vântului este destul de frig. Peisajul este foarte diferit faţă de astă iarnă iar ceaţa densă mă face să mă gândesc la poveştile lui Fane despre pericolul de a nu găsi prea repede Refugiul ( mai ales iarna când este ceaţă).
Simţul de orientare al lui Alex S ne salvează şi nimerim refugiul repede deşi , iniţial am mers câţiva paşi ĂŽn direcţia greşită.
Refugiul ĂŽmi este familiar. Acum ştiu care este rânduiala. Ne punem lucrurile fiecare la locul lui şi aflăm că vom fi 4 ĂŽnvăţăcei. Perfect!
La scurt timp soseşte Fane şi Alex O din Cluj, urmaţi de Iulian din Bucureşti şi ĂŽn acest fel Seria 1 a Şcolii de munte Everest , ediţia de vară ĂŽncepe!!
Prima zi a fost rezervată prezentării echipamentului tehnic folosit ĂŽn alpinismul de vară: coarda, hamul, casca, carabinierele, buclele expres, dispozitivele de asigurare mobile ( fienduri, nuci ), coborâtorul.
Între timp s-a mai ridicat ceaţa şi a urmat o tură uşoară ĂŽn vecinătatea refugiului la finalul căreia Fane ne-a arătat cum se face rapelul şi ne-a explicat principiile de bază ale căţărării pe stâncă. Am căţărat şi descăţărat cateva trasee scurte după care am pus ĂŽn practică tehnica de coborare ĂŽn rapel.

Foto: Alex S. Asigurare pentru coborârea În rapel: prusik , zelb. Coborâtor utilizat : reverso

Foto: Alex S. Amaraj ĂŽn două puncte fixe pentru regrupare

A fost foarte rece din cauza vântului. De mâine prognoza meteo arată că vremea va deveni frumoasă. Măcar, de n-ar mai bate vântul, ĂŽnsă prefer frigul decât o zi ĂŽntreagă pe creastă ĂŽn plină arsiţă.
Seara ĂŽn refugiu am exersat nodurile utilizate cel mai frecvent ĂŽn alpinism.

Vineri 27.06.2014

Ne-am trezit la 7.30 şi la la ora 9.00 am pornit spre Negoiu (2535 m ), al doilea vârf ca ĂŽnălţime din România. Vremea se arăta un pic mohorâta dar ştiam sigur că nu va ploua. Aş zice că a fost vremea ideală: câţiva nori, putină ceaţă, vânt rece şi din când ĂŽn când soare, cer senin şi căldură.
A fost unul dintre cele mai frumoase trasee parcurse. Am plecat de la refugiu şi am urcat din Căldarea Bâlea spre curmătura Bâlea ( Sau Şaua Doamnei) iar de acolo prin Şaua Paltinul ne-am continuat traseul spre Lacul Călţun şi Negoiu.

Foto: Geno. Ora 09.00 plecarea de la Refugiul Nicolae Nan

Foto: Geno. În drum spre Şaua Doamnei

Foto: Alex O. Spre Negoiu (2535 m)

Peisajele sunt superbe: senine şi clare pe partea sudică a crestei şi ĂŽnceţoşate şi aburinde pe partea nordică.

Foto: Geno. Lacul Doamnei.

 

Foto: Geno. Nord şi Sud.

 

Foto: Alex S. O porţiune mai expusă asigurată cu lanţuri, ĂŽn drum spre Vf. Lăiţel.

 

În jur de 11:00 suntem pe Vârful Lăiţel ( 2390 m) şi facem o mică pauză. “Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese!” :))

Foto: Geno. Popas pe Vf. Lăiţel.

Ne continuăm traseul spre Lacul Călţun, la care ajungem ĂŽn jurul orei 12.00.

Foto: Alex S. Nord şi Sud spre Călţun.

Foto: Alex S. Lacul Călţun şi Refugiul Călţun.

Foto: Alex S. Pauză pe malul Lacului Călţun.

Urcăm apoi de la lac spre creastă, traversăm câteva zone cu zăpadă, căţărăm pe ceva lanţuri şi ĂŽn jurul orei 13.00 ajungem pe Negoiu.

Foto: Alex S. În drum spre Negoiu traversăm o limbă de zăpadă.

Foto: Alex S. În drum spre Negoiu traversăm o limbă de zăpadă.

Foto: Alex S. Spre Negoiu o porţiune de traseu mai dificilă asigurată cu lanţuri.

Foto Geno. Vârful Negoiu – 2535 m

Fane mi-a acordat onoarea de-a pune prima piciorul pe vârf. A fost deosebit, mai ales că pe Negoiu nu am reuşit să ajung până acum.

Foto Geno. Vârful Negoiu- 2535 m . De la stânga la dreapta: Alex S, Teodor Tulpan, Iuli, Alex O şi eu

Am constatat că tăbliţa metalică pe care erau datele de identificare ale vârfului nu mai există, ĂŽn schimb stâlpul de metal din apropiere avea o şfoară cu câteva steguleţe himalyene pe care le-am scos la lumină legând mai bine şfoara de stâlp.

Ceaţa ne-a ĂŽmpiedicat să vedem ĂŽmprejurimile, zăream doar câte ceva când se mai ĂŽmpraştia.
Mă bucur nespus că am avut ocazia să ajung la Lacul Călţun şi pe Negoiu, pentru prima oară, ĂŽn compania lui Fane şi a coechipierilor din şcoala de munte Everest.

Teodor “Fane” Tulpan

Drumul de ĂŽntoarcere mi s-a părut foarte lung, deşi la fel de frumos. În apropierea Vârfului Lăiţel am putut vedea ĂŽn zare Lacul Vidaru.

În jurul orei 19.00 eram ĂŽnapoi la refugiu, destul de obosiţi aş zice! :))

Foto: Geno. Căldarea Bâlea. Vedere din Şaua Doamnei.

Seara am mers la cabana Paltinul şi după o ciorbiţă caldă am mai stat la poveşti cu Fane. Întorşi ĂŽn refugiu am continuat cu tradiţionala partidă de Whist ĂŽn 4: eu, Fane, Iuli şi Alex S. Profiând de faptul că Alex S nu ştia să joace, Fane ne-a luat tare cu denumirile specifice jocului ĂŽn germana. :)))
“Trumpf? Ce-i ala trumpf? Nu era cu atu ???!! ” :)))

Sâmbătă 28.06.2014

După ce vineri ne-am acomodat cu parcurgerea de văi şi creste, cu relieful acestora şi cu condiţiile concrete din teren, astăzi la ora 09.00 am pornit spre Vârful Vânătoare lui Buteanu. A fost un traseu tehnic, ĂŽnceput cu o căţărare liberă pe un vâlcel care urma să ne scoată ĂŽn creastă.

Foto: Teodor Tulpan. Căţărare prin vâlcel ĂŽn drum spre creastă.

Foto: Teodor Tulpan. Spre creasta

Ajunşi ĂŽn creastă ne-am legat ĂŽn corzi şi am ţinut-o aşa până pe Vânătoarea lui Buteanu. Iuli, cap de coardă a echipat traseul cu puncte de asigurare mobile, apoi eu, urmată de Alex O şi Alex S căruia i-a revenit importanta sarcină de a recupera tot echipamentul folosit la asigurarea traseului.
S-a mers concomintent pe porţiunile care au permis acestă tehnică sau cu punct de regrupare unde a fost cazul. Fane ne-a fost alături cu indicaţii sau sugestii.

Foto: Teodor Tulpan. Ne legăm ĂŽn coardă.

Foto: Teodor Tulpan. Filare cap de coardă. Pe sub braţ se trece firul de coardă care pleacă cu capul de coardă.

Foto: Alex S. Punct de asigurare mobilă cu anou şi bucla expres.

Foto: Alex S. Spre vârf din punct de asigurare În punct de asigurare.

 

Foto: Alex O. Pe creasta spre varf, sub atenta supraveghere a lui Fane.

Foto: Teodor Tulpan. Descăţărare.

 

Foto: Teodor Tulpan. Alex S pe creastă ĂŽn drum spre Vânătoarea lui Buteanu.

 

Foto: Alex O. Pe creasta urmariti de ceata.

Foto: Alex O. Aproape de varf.

Am constat că spre deosebire de traseul din iarnă, nu mi-a mai fost teamă pe anumite porţiuni mai expuse, cred că mi-am corectat mult şi poziţia care ĂŽn trecut tindea spre orizontal, ceva spre mers ĂŽn 4 labe. :)))Acum au fost şi porţiuni ĂŽnguste pe care am reuşit să merg ĂŽn poziţie verticală. Coarda şi restul echipamentul tehnic pentru mine reprezinta elemente care ĂŽmi sporesc ĂŽncrederea, dar numai dacă sunt folosite cum trebuie. Modul cum se fixează bucla expres ĂŽn punctul de asigurare contează, modul cum treci coarda prin bucla expres contează, poziţia ta ĂŽn raport cu coarda contează şi câte alte detalii care fac diferenţa ĂŽntre viaţă şi moarte.
La un moment dat s-a auzit un fluierat. Eram convinsa ca e vreo pasăre, ceva. Apoi l-am auzit pe Fane: “I-auzi marmota!”. Mai departe am aflat că şi ţapul caprei negre scoate un fel şuierat atunci când sesizează un pericol. Din pacate nu am apucat să văd nici o marmotă ĂŽn cele 4 zile. Poate cu altă ocazie. Bine, că cel puţin acum ştiu cum face o mamotă.

Foto Geno . Vizuină de marmotă.

Când s-a mai ridicat ceaţa am reuşit să vedem vârful. Era animaţie mare. Tocmai poposise pe el un grup mai numeros.
După un parcurs de creastă cu porţiuni extrem de expuse, ĂŽn jurul orei 14.00 am ajuns pe vârful Vânătoare lui Buteanu.

Foto: Teodor Tulpan. Vârful VânĂŽtoarea lui Buteanu. De la stânga la dreapta: Alex S, Alex O, eu, Teodor Tuplan şi Iuli

Ne-am felicitat pentru parcurs, am mai chiţăit câteva minute pe vârf, timp ĂŽn care Fane ne-a reamintit importanţa spiritului de echipă, faptul ca viaţa este mai importantă decât orice vârf la care ne putem ĂŽntoarce oricând, faptul că este necesar să acţionezi cu atenţie sporită iar dacă nu eşti echipat corespunzător sau nu ştii cum se utilizează, corect, echipamentul tehnic : ĂŽnvaţă/echipează-te şi abia apoi mergi pe munte iarna sau prin zone cu risc mare.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Spiritul de echipă.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Viaţa primează.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Curajul.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Echipamentul şi cunostinţele tehnice.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Încredere.

Apoi am coborât pe ceaţă şi frig ĂŽnapoi ĂŽn căldarea Bâlea unde am continuat ziua cu exersarea rapelului pe un pod de pe Transfăgărăşan. Alex O a ĂŽncercat rapelul cu un opt de rapel ĂŽn timp ce noi cu dispozitive de coborâre reverso, după care am schimbat aşa ĂŽncât am avut poibilitate să constatăm diferenţele ĂŽntre cele două dispozitive.
“Rapelul ĂŽnseamnă recuperare de echipamente dupa folosire” ne spune Fane. Un aspect foarte important ĂŽn alegerea locului pentru realizarea rapelului şi a modului cum se va asigura acesta.

Foto: Geno. Şi eu sunt cu ochii pe voi! Alex S pregătire rapel.

 

Foto: Geno. Alex S coborare ĂŽn rapel.

 

Foto: Geno. Alex O pregătire rapel.

 

Foto: Geno. Alex O coborare ĂŽn rapel.

 

Foto: Alex S. Şi eu sunt cu ochii pe voi! Iuli pregătire rapel.

Foto: Alex S. Iuli coborare ĂŽn rapel.

Foto: Alex S. Geno pregătire rapel.

Foto: Alex S. Eu pregătindu-mă să cobor ĂŽn rapel.

Şi astfel s-a mai ĂŽncheiat o zi de care ne vom aduce aminte cu mare placere.

Duminică 29.06.2014

Fiind ultima zi de şcoală nu aveam prea mari aşteptări, mă gândeam deja la momentul ĂŽn care ne vom ura toate bune şi ne vom despărţi fiecare pornind ĂŽn direcţia lui. Dar, surpriză! Fane ne-a pregătit şi pentru astăzi ceva deosebit.
Ne-am trezit ca de obicei la ora 7.30 am mâncat repede ceva, ne-am băut cafeaua ĂŽn bătaia vâtului rece de pe terasa refugiului şi am purces la drum spre o nouă lecţie. Urma să ne căţărăm pe o stânca cu asigurare fixa de sus ( manşă) şi filare de la sol.
Întâi s-a căţărat Fane pentru a fixa coarda pe stâncă. Cu acestă ocazie ne-a arăt cum se fixează un friend ĂŽn stancă, pentru crearea unui punct de asigurare mobilă. Ne-a explicat cum se fixează o buclă expres ĂŽntr-un punct de asigurare fix sau mobil şi cum se trece coarda prin bucla expres ĂŽn aşa fel ĂŽncât să nu avem neplăceri (dacă nu este fixată cum trebuie, ĂŽn cădere coarda poate scapa din bucla expres) ĂŽn cazul unei căderi.

Foto: Geno. Fane fixând friend-ul ĂŽn stâncă.

Foto: Geno. Toată lumea priveste/ascultă cu interes.

Foto: Geno. Fane caţără pentru fixarea corzii

Foto: Geno. Fane caută un punct pentru fixarea corzii

 

Foto: Geno. Fane fixează corda ĂŽntr-un punct fix.

 

Foto: Alex S. Fane asează corda fixată pe traseul de catarare ( manşon)

Foto: Geno. Alex S ĂŽn acţiune.

Foto: Geno. Iuli ĂŽn acţiune

Foto: Alex S. Aici ĂŽl filam pe Iuli

După ce ne-am căţărat, Fane ne-a arătat cum să urcăm pe coardă folosind o scăriţă, un zelb şi două prusice. Este partea care mi-a plăcut maxim!! mai ales că apoi coborârea s-a facut cu rapel.

Foto: Alex S. Urcare pe coardă cu scăriţă şi zelb asigurate cu nod prusik. Scăriţa trebuie ţinută pe interiorul piciorului, pentru un echilibru mai bun.

Foto: Alex S. Urcare pe coardă cu scăriţă şi zelb asigurate cu nod prusik.

Foto: Alex S. Trecerea În rapel pentru coborârea din perete.

Este foarte important să recuperezi cât poţi din rapel ĂŽnainte de a rămâne asigurat doar ĂŽn rapel pentru a putea ajunge la celelalte echipamente de pe coardă, care trebuie recuperate sau detensionate ĂŽnainte de a cobora ĂŽn rapel. Nodul prusik de la zelb este tensionat şi nu poţi pleca ĂŽn rapel decât dacă ĂŽl detensionezi, iar pentru asta trebuie să ajungi la el.
Dacă totuşi şfârşeşti ĂŽntr-o astfel de situaţie trebuie să suni un prieten şi să-l rogi să vină şi să te ridice atât cât să ajungi la prusik şi sa-l detensionezi. Mai jos se observă că Alex O l-a sunat pe Iuli, care a intervenit prompt. :)))

Foto: Alex S. Tehnica ‘hei trup’ care ĂŽnlesneşte accesul la nodul prusik care se ĂŽncăpăţânează să rămânaă tensionat deşi Alex O a menţionat clar că doreşte să coboare ĂŽn rapel :)))

Foto: Alex S. Tehnica “hei trup” care ĂŽnlesneşte accesul la nodul prusik care se ĂŽncăpăţânează să rămânaă tensionat deşi Alex O a menţionat clar că doreşte să coboare ĂŽn rapel :)))

Dacă prietenul nu-ţi răspunde la telefon, este necesar să rămâi calm şi să nu tai coarda. :)))

Trebuie doar să fixezi din nou prusik-ul pentru scăriţă, să fixezi scăriţa şi să ajungi ĂŽn poziţia ĂŽn care te aflai ĂŽnainte de a trece ĂŽn rapel.
După cum am mai spus urcarea pe coardă cu scăriţa şi coborarea ulterioară ĂŽn rapel mi-a plăcut foarte, foarte mult. Este o tehnică care necesită exerciţiu pentru a capăta ĂŽndemânare.
Apoi ne-am retras ĂŽn refugiu pentru lecţia de prim ajutor. De data asta mi-am luat notiţe. Pe masură ce notam constatam câte lucruri interesante am uitat de la cursul de prim ajutor din iarnă.
La final am primit diplome de participare, dar ĂŽn iureşul plecării am uitat să ne facem poze cu ele.
Apoi ne-am adunat echipamentul şi ne-am pregătit rucsacul pentru ĂŽntoarcerea acasă. Ne-am luat rămas bun, nu ĂŽnainte de a schimba adrese de mail şi numere de telefon şi am plecat fiecare ĂŽn direcţia lui: Fane şi Alex O spre Sibiu, respectiv Cluj, eu, Alex S şi Iuli spre Bucureşti.

În drum spre casă mă gândeam că ĂŽn Şcoala de vară parca a trecut prea repede timpul. Mă gandeam la o tură ĂŽn care să exersăm cele ĂŽnvăţate. În august urmează testul Mont Blanc unde noţiunile tehnice ĂŽnsuşite ĂŽn cele două Şcoli de munte Everest ĂŽşi vor dovedi ĂŽn mod sigur utilitatea şi sunt de asemenea sigură că voi mai afla şi alte lucruri interesante despre mine.
Fane ĂŽţi multumesc pentru rabdarea cu care ne-ai ĂŽmpărtăşit din cunostinţele şi experienţa ta, pentru umorul cu care ne-ai distrat permanent şi pentru faptul că nu faci compromisuri când vine vorba despre “a face lucrurile cum trebuie.”
Recomand cu ĂŽncredere Şcoala de munte Everest!