[ Expediţii ]

13.06.2005

            M-am urcat ĂŽn autocarul de Bucureşti la 15.30. Deseară mă ĂŽntâlnesc cu băieţii din Piteşti la Dragoş să ne refacem bagajele.

            Plecarea din Otopeni mâine chiar de ziua mea, sper să fie de bun augur.

          Costică, tipul din Bucureşti care trebuia să vină cu noi, şi-a rupt piciorul, operaţie, chestii complicate. Era vorba să amânăm pentru toamnă expediţia, dar am ales să plec cu băieţii din Piteşti, 7-8 am ĂŽnţeles.

            Sunt curios ce băieţi vin, ĂŽn mare ĂŽi cunosc – sunt şi la Salvamont Piteşti, oameni de munte.

            Am 20 kg gentoiu, plus rucsacul de tură 10 kg. Cred că nu am probleme la avion.

 14.06.2005

            La mulţi ani, Fănică ! Am 34 de primăveri şi am intrat ĂŽn Otopeni la check-in. OK. Am trecut cu bine, mai un pas şi urcuşul ĂŽn avion. Marius, Teo şi Mircea n-au apărut ĂŽncă. Noi ne-am trezit la trei sau mai bine zis n-am dormit deloc, am băut cu Adi Munteanu şi Adi Vălean de ziua mea şi de drum bun.

            Sunt singur ĂŽn Amsterdam după 2.30 ore de zbor plăcut. Multe grupuri de nori faini, am făcut multe poze.

            M-am ĂŽntâlnit cu un băiat care merge ĂŽn Lima la părinţi.

            Aşteptam să ne ĂŽmbarcăm pentru Lima, unde ajungem după 14 ore de zbor! Durere!

            Avem 9.800m, -51°C, 798 km/h, deasupra Atlanticului.

            Beau un Cabernet Sauvignon Californian ĂŽn cinstea mea, singur.

            Avem ceva turbulenţe peste Peru, totul e acoperit de nori, nu e vreme bună deloc sus, sunt curios cum va fi pe munte.

            Acum am primit declaraţiile vamale şi de emigrare pentru Peru, ĂŽn spaniolă bineĂŽnţeles.

            La escala făcută ĂŽn Bonaire erau 32°C, foarte cald afară, bătea şi un vânt super cald. Era fain cu oceanul aproape şi plaje, tentant.

            M-am dat ĂŽnapoi cu 8 ore faţă de România.

 17.06.2005

            Suntem ĂŽn HUARAZ – 3.300m, orăşel micuţ, drăguţ ĂŽnconjurat de munţi, se vede şi Huascaranul. Stăm la un hotelaş “Bello Horizonte”, 3 USD/noapte, cu baie, TV, la marginea orăşelului lângă poliţie.

            Am schimbat 1 USD = 3.23 Soles şi am făcut cumpărăturile pentru munte. Ne-am schimbat planurile, Alpamayo a căzut din cauza zăpezii, au ĂŽncercat ceva echipe să-l urce, dar de câţiva ani nu au urcat prea mulţi.

            Cu Huascaran am amânat şi plecăm pentru Chopicalque – 6.354m, un vârf mai mic, puţin tehnic, dar toţi ni l-au recomandat ca fiind sigur ĂŽn această perioadă, pentru că a nins foarte mult. Se pare că mergem după la Huascaran. Vrem să ne ducem şi la Machu Picchu – Cusco.

            Aici, ĂŽn Peru, oamenii sunt de treabă, binevoitori, netul merge urgent, am dat ceva mesaje, am mâncat foarte bine şi halit nişte prăjituri extraordinare.

            Am prins şi fain de filmat, pozat, aparatul foto nu merge bine, consumă foarte repede bateriile, mi-am luat 8 de rezervă. Ne facem bagajele. Mâine la 8.30 plecăm spre 4.200m.                                                                                                                                                                                                                                                                                 24.06.2005

            La mulţi ani Vani! Sper ca timpul să ĂŽţi aducă ceea ce ĂŽţi doreşti pe toate planurile şi mai mult.

            Azi am ajuns ĂŽnapoi la Base Camp – 4.300m la Chopicalque după 6 zile de stat ĂŽn munte. Vremea a ţinut cu noi, dar ieri când am făcut vârful ne-a prins ceaţa foarte nasol, nici nu ştiu dacă am ajuns pe vârf, care a fost destul de tehnic şi pe nevăzute, am mers până s-au terminat urmele şi coarda, am făcut poza cu Adi Munteanu şi am luat-o la vale.

            Am urcat cu un bus, ne-am plătit taxa de 21USD pentru Parcul Naţional Huascaran, apoi din şosea o oră până la Base Camp. Am făcut două drumuri din cauza gentoiului pe care l-am avut cu mine. Aici, pe un platou de 20-25 de corturi, ne-am aşezat şi noi tabăra alături de 10 japonezi cu ghizi şi tot ce trebuie: corturi mari, mese, scaune, aragaz, porteri, mâncare şi băutură. Gălăgioşi cât cuprinde, başca şi nişte spanioli. Asta e, plus că i-am ĂŽntâlnit pe tot parcursul. De aici ĂŽn sus mai sunt două tabere, Campo Moreno – 4.900m, unde pe nişte terase ĂŽnguste fiecare pune cortul unde poate şi apa e la 10 minute pĂŽnă la lăsarea serii când ĂŽngheaţă.

            Toată noaptea cad avalanşe de pietre sau zăpadă. Panorama de aici e superbă, Huandoy, Pisco, Chacraraju şi alte vârfuri tehnice.

            Eu cu Adi Munteanu şi Dragoş Nedelcu am făcut echipa, ne-am făcut aclimatizarea ĂŽmpreună am pornit ĂŽn sus şi am rămas ĂŽn Campo Moreno.

            Apoi, după o oră de mers pe bolovani şi pe gheţari cu crevase enorme legaţi ĂŽn coardă, am ajuns ĂŽn High Camp - 5.600m, din nou cu japonezii şi americanii, ne-am petrecut de la ora 17 la 3 dimineaţa, cu un sac şi două pufoaice,  timpul până la plecarea pe vârf. A fost destul de frig -30°C, vânt puternic. A ĂŽnceput să ningă tare, viscolit şi n-a plecat nimeni. La ora 3 s-a luminat puţin şi am văzut o coloană de lanterne după care ne-am luat şi noi. Ghinion – erau japonezii şi am stat după ei de am ĂŽngheţat, nu ne-am mai simţit picioarele toţi trei.

            Când am ĂŽnceput să vedem ceva, răsăritul soarelui, Huascaranul şi Huarazul luminat, au apărut norii dinspre junglă şi Amazon, semn că se bulea vremea.

            Apoi japonezii cu ghizi şi porteri şi Dragoş n-au mai mers, eu cu Adi am continuat până n-am mai văzut urmele din faţă. Am dat ĂŽntr-un platou pe-un vârfuleţ, pozele de rigoare şi la vale, ba rapel, ba descăţărat, pe ceaţă, ca ĂŽn K2. La coborârea peste crevasa mare, Adi nu a auzit când am strigat la el să fileze şi am căzut ĂŽn crevasa de sub ea şi normal ca snowsteak-ul mi-a intrat ĂŽn coaste, exact cum mă aşteptam, dar din fericire nici nu mi-a rupt geaca şi nici coastele.

            N-am mai stat ĂŽn High Camp, cortul pe zăpadă, frig, ne-am dat la vale. Oricum veneau ceilalţi cinci de jos aşa că n-aveam unde dormi doar ĂŽntr-un singur cort.

            Pe coborâre vreme bună, ne-am ĂŽntâlnit cu ceilalţi ĂŽn urcare, se simţeau bine, ne-am felicitat unii pe ceilalţi.

            Seara am ajuns ĂŽn Campo Moreno şi surpriza, NU apă, NU gaz! Erau puţine corturi şi măcar ne-am bucurat de linişte.

            Aici, pe urcare, am ţinut un loc de cort pentru ai noştri, eliberat de nişte americani. Au apărut alţi americani cu ghizi şi porteri care au ferit izomatul pus de noi şi au montat cortul lor. Seara când au apărut ai noştri, un mic scandal, dar până la urmă ne-am amenajat o altă platformă şi am mai pus un cort.

            Mă gândesc acasă să ĂŽncep afacerea cu copii, alături de cineva. Sper ca toate sunt bune acasă, am ĂŽnţeles că ploua acum o săptămână ĂŽn ţară.

            Ceilalţi ar trebui să vină azi de sus, sper că au noroc şi au făcut vărful, vremea a fost bună.

 25.06.2005

            Au apărut şi Stelică cu Adi Văleanu din Campo Moreno, obosiţi şi ĂŽncărcaţi, fără să fi ajuns pe vârf, tot din cauza vremii. A nins iarăşi.

            Marius, Teo şi Mircea au plecat pe vârf azi noapte pe vreme rea. Probabil ĂŽncearcă vârful, dar nu mai era nimeni pe sus şi zăpada proaspătă a acoperit mai mult ca sigur urmele de urcare. Nu le va fi uşor, dar ei sunt o echipă, au mai umblat ĂŽmpreună.

            Ieri Dragoş ne-a pregătit macaroane cu brânză şi cârnaţi, de mâncare, apoi o cacao cu lapte, caldă.

            Mi-am găsit ĂŽn sfârşit periuţa cu pasta de dinţi, era la Adi V. ĂŽn rucsac.

            E pustiu pe munte, azi au mai apărut nişte trekkeri care au coborât, chiar şi japonezii au plecat la vale.

            La ai noştrii le-a pierit cheful de munte – TOTAL, vor să plece mai devreme acasă, eu vreau la Machu Picchu, o să vedem ce facem când apar şi ceilalţi trei de sus.

            Am vorbit să vindem o parte din echipament ĂŽn Huaraz, Enrique ne stresa dimineaţa cu vânzarea, adresa de e-mail, telefoane şi alte chestii de ale lui.

 27.06.2005

            În 25.06.2005, pe la 10 seara au apărut şi cei de sus, obosiţi, dar cu vestea că au făcut vârful şi au prins vreme bună. Meseriaş!

            Din Lima ĂŽn Huaraz am venit cu un autocar “Imperiales”, ceva mai bun ca normal, am mers 7 ore noaptea , n-am văzut nimic. La urcare ne-au cântărit bagajele şi am depăşit cu 80 de kg, am dat ĂŽn plus 80 soles. Bandiţi! Aş fi vrut să scriu ceva de mama lor.

            Azi ne-am ĂŽntâlnit şi cu cei doi din Bucureşti, iar ieri cu alţi doi, şi ei sunt şase.

            La intorcere am luat un taxi break, care i-a dus pe Marius , Teo şi Mircea la Pisco, apoi când a venit după noi, normal că a făcut pană. I-am schimbat noi roata cu una mai proastă, avea un jaf de cric, dar am ajuns cu bine ĂŽn Huaraz.

            La hotel era plin, am stat toţi cinci ĂŽntr-o cameră de trei o noapte, am mâncat bine, berile de rigoare, iar azi a fost plimbare, net in oraş. Probabil mâine mergem la cactuşi.

 29.06.2005

            Sunt ĂŽn BC la Toclaraju - 6.300m, singur. Aseară am ajuns cu Adi V., Dragoş şi Adi M. pe o vreme super. Am plecat cu un break până la 3.300m, apoi pe jos pe un drum brici cu privelişte faină, pădure şi după şase ore am ajuns aici. Sunt ceva corturi semn că zona e renumită, e ĂŽnconjurată de o grămadă de vârfuri faine.

            După o noapte de nesomn şi gânduri spre casă, azi dimineaţa n-am mai plecat spre T1, cum era planificat cu Adi M. din cauza durerilor de spate şi gândurilor. Adi M. a plecat singur sper vârful Urus, iar Dragoş cu Adi V. la ceva lacuri. Eu am rămas planton la cort, că se fură am ĂŽnţeles şi să nu-şi mai care bagajele cu ei. Cortul l-am pus lângă râu, mişto, sub munte. Oricum vremea se pare că se strică, s-a ĂŽnnorat aproape complet ca la Chopicalque.

            Prima tură am mers cu busul până la 4.100m, drumul urcă la 5.200m am ĂŽnţeles, ceva extraordinar trec camioane, autobuze, maşini mici, teribil ce au putut face.

            Am citit ceva de Geo Bogza, scrie foarte fain, dar capul nu-mi sta de loc aici, chiar dacă vreau să mă concentrez, sufletul se duce acasă, probabil acolo aş vrea mai mult să fiu cu cineva anume. Mă bucur că sunt aici, dar  mi-ar fi plăcut să fiu cu cineva anume, evenimentele din ultimul timp, persoanele cunoscute, inclusiv Sorin Mişcoci, m-au dat peste cap. Din fericire cred că mi-am terminat sesiunea cu bine şi am trecut ĂŽn anul trei la facultate, dar …

            Aparatul foto HP e de cacao, mănâncă bateriile foarte repede, 5-20 poze şi gata.

            Îmi fuge tot mai mult gândul la firma de turism, ĂŽnsoţire sau ce-o fi, ori să văd ce fac când mă ĂŽntorc, mai ales că vine Georg din Austria cu 9 persoane. Sper să mă descurc onorabil, am văzut că are ĂŽncredere ĂŽn mine, sper să mă ajute şi Mădă.

 30.06.2005

            Din nou ĂŽn hostelul nostru din Huaraz, dar n-am găsit locuri. Mâine Marius, Teo şi Mircea pleacă la Huascaran. Satul de unde am venit cu jeepul, Pashpa – 3.350m, destul de sărăcăcios, era destinaţia de unde se ĂŽnchiriau măgăruşi. De aici am văzut că vremea se ĂŽnrăutăţeşte şi ĂŽn seara asta tot cerul s-a ĂŽntunecat, ba chiar ne-a picurat puţin.

            Vârful Urus – 5.495m, de lângă tabăra noastră, ascuţit şi cu zăpadă, l-a urcat Adi M. ĂŽn 3 ore jumate, fără pasaje tehnice, doar cu piolet şi colţari.

            Azi am ĂŽncercat să vindem ceva surplus de echipament, dar slabe şanse, nu au bani sau vor ieftin.

            În Peru se vorbeste spaniola, dar şi quequa, un dialect vechi de la inkaşi, asemănător cu spaniola.

            Portul celor de la ţară, din munte, la femei mai ales, este compus din multe fuste viu colorate, camaşă, pieptar şi pălărie cu fular pe deasupra să nu o ia vântul probabil.

            Stelică a fost la un festival de dansuri cu o formaţie locală şi acum merge peste tot cu ei pe post de cameraman.

 2.07.2005

            Ieri am ĂŽncercat un tur de forţă spre Puya Raymondi, nişte cactuşi uriaşi de 8-10m, apoi spre Chavin, o veche cetate oraş, cea mai puternică cultură peruană.

            Am ĂŽnchiriat un taxi break, pentru vreo 300 km, o zi, am vizitat cactuşii, impresionanţi, apoi pe o şosea asemănătoare cu Transfăgărăşanul am urcat până la 4.605m, ne-am ĂŽntors la avertizările poliţiei că dincolo de tunel sunt mişcări de protest ale minerilor şi aruncă cu pietre ĂŽn maşini, plus că au dat foc la cauciucuri şi au blocat drumuri. Nici o maşină nu venea din sens opus, aşa că de sus ne-am ĂŽntors, fără să mai fi mers ĂŽn Chavin.

            Am văzut un lac uriaş cu păstrăvi, foarte mare ĂŽnconjurat de munţi şi de un vâlcel care văzut dintr-un anumit punct reprezenta harta Peru-lui.

            La coborâre ĂŽn Huaraz direct la “bistek”, vestita şi meseriaşa mâncare, era ora 11, apoi cerveza si ceva cumpărături. Ne-am luat bilete din 6 - 8.07.2005 la Machu Picchu, cu avion, apoi ne descurcăm noi acolo cu vizitatul. Se pare că e cam full pe acolo.

            Aseară am dormit foarte nasol, oboseală dupa tură.

            Mi-am dat seama că muntele poate fi numit,  asemănat cu un drog, dar nu este interzis nimănui, oricine poate să-l  “consume”.

            Azi ne-am plimbat, e soare, adie un vânt cald, am mâncat banane, mandarine, struguri. Vreau să merg la net mai târziu, apoi ne facem bagajele pentru autobuzul de Lima şi avion.

            Timpul trece ĂŽncet, dar totuşi repede, vreau să ajung acasă la cine ştiu eu. Sper ca şi ĂŽn Spania e timp frumos şi apa caldă.

            Adi V. pleacă mâine.

 5.07.2005

            Suntem ĂŽn Lima, la hotelul Alfa, la care am stat şi la venire. Am mâncat, băut bere la litru, ieri a fost ziua lui Adi V., mâine pleacă ĂŽn ţară. E 12.55 noaptea şi nu pot dormi. Am aflat de alpinistul sibian, dispărut la Bâlea, care se antrena pentru Pamir. Cred că era Cristi Suciu, sper că ĂŽncă să mai fie ĂŽn viaţă, mă ĂŽnvinuiesc pentru că nu l-am putut convinge să vină cu Coco ĂŽn Peru…

            Am făcut 7.30 ore din Huaraz ĂŽn Lima. Dimineaţa am mâncat o omletă şi am vomitat pe autocar, ĂŽmpreună cu Stelică, mi-am revenit.

           În Huaraz foarte mulţi câini nordici, malamuţi, husky, samoyede vagabonzi şi boxeri, pechinezi, o grămadă plus potăi vagaboande.

          Mă gândesc la o pensiune cu 4 camere: vânătorească, ţărănească, a schiorilor şi himalayană – expediţie.           

          Tot ĂŽmi revine ĂŽn minte Cristi, sper să fie bine!

 7.07.2005

            Machu Picchu! Numele acestui oraş vine de la muntele din apropiere. A fost descoperit ĂŽn 1911 de către un arheolog care câţiva ani a lucrat la defrişare şi curăţirea caselor, locurilor de vegetaţia abundentă. Este situat la 2.400 m, pe creasta aceluiaşi munte, construit cu case, hambare, locuri pentru cultivat cereale, altare, canale de apă.

            La poalele lui curge râul Urubamba.

            Am mers cu trenul – mocăniţă – 4 ore din Cusco, apoi 8 km cu buzul până la intrare. Mai mult de 3 ore ne-am plimbat cu ghidul care ne-a explicat cu lux de amănunte ce şi cum. Destul de multă lume, circa 1000 de turişti pe zi, arată şi este cu adevărat impresionant. Jos, ĂŽn gară, o piaţă cu suveniruri acceptabile.

            Înapoi 4 ore din nou, printr-un defileu extraordinar. Trenul a urcat ĂŽn zig-zag de 5-6 ori dealul din Cusco, un oraş cetate destul de mare, stil spaniol, cu multe catedrale. Seamănă cu Braşovul, are formă de puma – animal sfânt la incaşi, şi ĂŽn locurile organelor vitale s-au construit catedrale de către spanioli.

            Zborul Lima – Cusco a durat o oră, peste munţi, meseriaşi, avion plin ochi.

            Mâine mai merg cu Adi M. la 2-3 muzee, apoi la ora 14 avem avionul.

11.07.2005

            Acasă! Am mâncat prima ciorbă, apoi felul doi, ciulama de ciuperci! Festin TOTAL!

            Dimineaţa am trecut pe la sediu, dar tot nu se ştie nimic de Cristi, care a dispărut de trei săptămâni ĂŽnspre Podragu. Poate dacă venea ĂŽn Peru …

            Mi-am schimbat biletul de avion mai repede, nu am vrut să mai stau ĂŽn Bonaire, ĂŽmi era urât singur şi era foarte cald.

            Am prins o expoziţie faină cu maşini de epocă ĂŽn Lima, Adi M. a făcut o grămadă de poze.

            15 ore de zbor m-au cam dat peste cap şi n-am dormit deloc. 42 de ore au trecut de când n-am mai dormit. De sâmbătă vreau să merg la Negoiu ĂŽn patrulare. Vremea e cam nasoală.

            Mai am să-mi desfac bagajul şi să-mi fac ordine ĂŽn cameră.

            Mă bucur că expediţia s-a ĂŽncheiat cu bine, am văzut multe lucruri interesante şi noi, nu cred că mai merg curând acolo.

            ASTA LUEGO! SUERTE!