[ Şcoala de alpinism EVEREST ]

Scoala de alpinism iarna Everest 14-17 ianuarie 2016

Instructor-Coordonator Teodor( Fane) Tulpan

 

Un inceput de an frumos, cativa doritori in a se apropia cuvenit de munte si un om cum rar iti e dat sa cunosti. Intr-un astfel de mod, ne-am strans noua impatimiti-curiosi in jurul lui Fane Tulpan pentru a incepe Scoala de alpinism de iarna Everest de la Balea Lac.

 

Foto. George

 

14 ianuarie 2016

Cu ajutorul lui Fane, ne-am organizat astfel incat sa ajungem cu totii la Balea Cascada in dimineata lui 14 ianuarie.

Am fost bucurosi sa ne cunoastem si incet am aflat ca ne-am strans din colturi diferite: Edi, George, Aurel, Gabi si eu(Anca) din Bucuresti, Edi din Cluj, Diana din Timisoara, Catalin tocmai din Arabia Saudita si Irina de la Viena.

Dupa urcarea cu telecabina, ne-am instalat la Refugiul Nicolae Nan unde am primit primele instructiuni organizatorice de la Fane( unde dormim, unde punem mancarea, cum procedam cu apa s.a.m.d.).

Ziua a continuat cu prezentarea modurilor de abordare ale unei pante abrupte, ale unui traverseu etc., cu prezentarea pioletului si a modului de folosire al acestuia. Ulterior, am pornit catre Saua Doamnei, loc in care am exersat caderea si oprirea fara/cu ajutorul pioletului. Avand in vedere ca am format tobogane pentru a aluneca mai rapid, ne-am distrat copios, sub atenta supraveghere a lui Fane, care ne corecta fiecare miscare.

Foto. Edi Bucuresti

 

Foto. Catalin

Dupa coborare si o masa buna la Refugiu, Fane ne-a prezentat echipamentul tehnic, ne-a aratat principalele noduri din alpinism si a incurajat formarea echipelor pentru a doua zi.

 

15 ianuarie 2016

Micul dejun, cateva glume si echiparea pentru tura catre Varful Paltinu(2401m). Fane ne-a prezentat tehnica de mers folosind coltarii si pioletul. Am urcat in Saua Doamnei pe o vreme destul de capricioasa. Aici am format echipele si am urcat legati in coarda catre varf: eu am facut echipa cu George si Edi, Diana cu Edi din Cluj si Irina, iar Aurel cu Gabi si Cata.

 

Foto. Edi Bucuresti

Vremea a fost destul de potrivnica, Fane, George si Edi din Cluj au ajuns in creasta, vantul devenise puternic si in rafala, viscol si ceata cu vizibilitate redusa. Asa ca, Fane a luat decizia sa ne intoarcem, oricum inaintarea era posibila doar intre rafalele de vant.

Foto. Edi Bucuresti

Am inceput sa coboram, dar, fiind ceata si viscol(aproape s-au acoperit urmele), am ratacit drumul-echipa mea fiind in fata. Ne-am dat seama in al 9-lea ceas si am regrupat in ultimul punct sigur si cunoscut. „Isprava” noastra a devenit reper de dezbatere pentru seara respectiva si invatatura pentru viitor.

Ajunsi in apropierea zonei Saua Doamnei, am pus in practica coborarea in rapel, iar apoi ne-am indreptat catre Cabana Paltinul unde am mancat o ciorbita calda.

Foto. Catalin

 

Seara la Refugiu a continuat cu invataturile lui Fane despre ziua in cauza, discutiii pe marginea carora eu, personal, mi-am reintarit bucuria de a nu ajunge pe Vf. Paltinu, dar de a experimenta putin din acele „conditii himalayene” de antrenament din Fagaras, conditii despre care auzisem doar in povestile alpinistilor cu experienta.

Un joc de mima pe final de seara si un somn bun ne-au pregatit pentru a doua zi.

16 ianuarie 2016

Ziua de sambata ne-a dus catre Varful Iezerul Caprei. Vremea a fost buna, iar pana pe varf am mers legati in coarda. Pe traseu am aplicat tehnicile de asigurare la piolet, de filare si regrupare. Pe o portiune am abordat o zona mai expusa,unde ne-am catarat cu coltari si piolet.

Foto. George

Ajunsi sus, am imortalizat momentul si cu ajutorul unor colegi de-ai lui Fane de la Salvamont.

De la stanga la dreapta, jos: Edi din Cluj, George, Gabi, Fane

De la stanga la dreapta, sus: Diana, Anca, Catalin, Irina, Aurel, Edi din Bucuresti

Coborarea in Saua Caprei ne-a adus experimentarea caderii in coarda si asigurarea de catre coechipier dupa umar sau la piolet cu nod semicabestan.

Foto. Edi Bucuresti

Ajunsi la Refugiu, dupa masa, am inceput sa ne ocupam de bivuac. Ne-am grupat eu, Diana si George; Edi, Aurel si Gabi; Edi din Cluj a innoptat singur, iar Catalin a incercat un bivuac autentic fara sac de dormit... Fane ne-a dat un termometru care, pe timpul noptii, nu a aratat mai putin de 0-2 grade C. Pe la 23:30 ne-am retras cu totii si ne-am revazut a doua zi la micul dejun la orele 08:00.

 

Foto. George

Foto. Aurel

 

17 ianuarie 2016

Dimineata, mic dejun, rasete si inceperea cursului de prim ajutor. Experienta lui Fane ne-a adus in atentie numeroase cazuri de accidentari, supravietuire si interventii Salvamont.

Diana a ajutat la exemplificarile lui Fane. Comportamentul in avalansa, utilizarea sistemului PIEPS si a sondei de avalansa au fost alte elemente abordate, iar spre sfarsit am discutat despre diferitele tehnici de amaraj.

Foto. Edi Bucuresti

Finalul scolii ne-a gasit pe toti usor nostalgici, dar plini de energie, si bucurosi ca am primit un autograf pe Diploma de Participare de la Primul Roman pe Everest. :)

Dupa ce ne-am luat ramas bun, am pornit catre orasele din care am sosit; George, Edi, Gabi, Aurel si eu am incercat coborarea pe jos pana la Balea Cascada, oprindu-ne pentru 20 minute la Hotelul de Gheata de la Balea.

Foto. George

 

Gandul meu a fost spre scoala ce tocmai se terminase. Notiuni de alpinism de iarna,

experienta „la cald” si descrierea, sfaturile unui alpinist profesionist precum Fane, ne-au facut pe toti sa ne gandim nerabdatori doar la urmatoarele iesiri pe munte.

Scoala de iarna Everest este mai mult decat o scoala, este o gura de aer curat de munte, o intalnire intre oameni diferiti, dar apropiati de aceeasi chemare.

Multumim, Fane, pentru ce ne-ai invatat!

By Anca Petrache