Luni dimineata la 5 ne intalnim 3 fete in gara de Nord: Oana, Alexandra Maziliu si subsemnata. Luam trenul spre Sibiu, de unde ne preia Fane Tulpan. Facem ultimele cumparaturi si pornim spre Balea inghesuiti 6 in masina...la o rascruce recuperam inca un elev care facea autostopul dar fara succes...cu mult haz is putin aer pornim spre Balea. Ajungem la refugiu, facem focul, ne strangem cu totii (in jur de 10) si Fane ne indruma spre spatele cabanei unde urmeaza prima lectie: geografia locului si cateva exercitii de mers prin zapada in sus, in jos si in traverseu, cu pioletul in sprijin sau baston.
In ziua urmatoare vin nodurile la rand (opt-urile, cabestan, semicabestan, coada vacii, prusik si nodul pescaresc, respectiv la ce folosesc fiecare). Urmeaza diferitele tipuri de asigurari: cu pioletul in "T", in doua respectiv trei puncte, asigurarea cu ski-uri si dupa modelul "para". La ora 3 ne-am intors la cabana...in fiecare zi ne intorceam tot mai tarziu decat ziua precedenta, de la ora 3 in prima zi si pana in ultima noapte care am petrecut o in bivouac. Miercuri avem prima data ocazia sa punem in practica ce am invatat. Destinatia: Saua Caprei. In echipe de cate 3, bate urme si mergem legati in coarda, fiecare ajungand la rand sa fie cap de coarda. Ajunsi in Saua Caprei facem exercitii de oprire in caz de alunecare, cu si fara pioleti. La cabana suntem intampinati de Adi Valean cu focul si ceaiul facut.
Cu toate incercarile noastre, urmatoarea zi nu ajungem sa fim la 9 fix gata echipati in fata cabanei(spre disperarea lui Fane nu am reusit asta intr-o saptamana intreaga). Pornim spre primul traseu mai serios (pt. fete s-a transformat in unul prea serios...) si mergem legati in coarda cate 3. Noi, fetele, eram ultimele, mergand pe urmele baietilor. Fane le tot explica pe unde sa o ia pe un valcel undeva in dreapta de Saua Doamnei si ei tot pe un culoar o luau, pe unde era relativ usor. Dandu-ne seama pe unde se referea Fane sa mergem, am iesit din rand si am pornit in sus. La un moment dat nu i-am mai auzit nici pe baieti nici pe Fane ci doar vocea Oanei, care era cap de coarda: "fetelor, nu e roza situatia". Si dupa 5 min, aceeasi voce de data asta pe un ton mai grav: "Fetelor,nu e deloc roza situatia. Puneti-va coltarii si sa vina una sa ma asigure." Oana era deja pana la brau in pulver si nu mai putea inainta. Am reusit destul de repede sa ne punem coltarii, fiind in panta si cu un picior pe pilotul de care eram asigurate. Oana a inaintat, apoi Alexandra si cu mine...regrupam si tot asa pana am ajuns la o portiune cu zapada prea mare de unde am luat-o drept in sus pe stanci. Culmea...singurele 2-3 ore de soare din toata saptamana au fost atunci..cand noi am stat cu spatele la el. Vremea a fost singurul factor neplacut: o ceata continua insotita de ninsoare, lapovita si viscol. Dar e bine sa vedem cum e si pe conditii mai nefavorabile.(noaptea era mai nasol cand trebuia sa mergem la  baia improvizata in zapada, si duceam 30 min lupta de autoconvingere pana ma hotaram totusi sa ma duc ca sa dorm linistita mai departe). Cu toate astea eram cam toti arsi de ceata as putea zice. Fane zicea ca Fagarasul seamana cu Himalaya la 6000m din punct de vedere al dificultatii si vremii schimbatoare. Dar sa revenim la traseu: ajungem noi in sfrasit in creasta si il vedem pe Fane stand pe un mototoi uitandu-se melancolic in vale. Ajunsi in Saua Doamnei vedem toti baietii la un loc, inghetati, uitandu-se la noi cu o privire care spunea ceva de genul: mda, fetele care se misca asa incet...cand le-am zis ca noi, de fapt, ne-am dat examenul final in traseul ala si le-am aratat pe unde am fost n-au mai zis nimic.
 In Saua Doamnei ni se alatura un alt elev intarziat, Cristi Chiar din Cluj. Am pornit cu totii spre Vf. Paltinul apoi in directia Iezerul Caprei unde urma sa facem rapel. Ne dam coltarii jos, pregatim corzile si Luci din Cluj pleaca primul...nu se vede, nu se aude nimic; panta nefiind prea inclinata fane se duce dupa el. Din nou...nu se vede, nu se aude nimic. Noi, restul ramasi incepem sa inghetam incet da sigur. Intre timp apar cei doi si aflam ca mai jos e totul sticla si trebuie sa ne intoarcem..offf... din nou coltari, pioleti si la vale. Rapel tot am ajuns sa facem, dar de undeva de sub Saua Caprei.
In una din ultimele zile am traversat tunelul de la Balea, admirand formele minunate de gheata pe care le facuse apa. Ajunsi in partea cealalta: 5 min de soare, atata cat sa facem o poza si sa vedem si noi cum arata cealalta vale. Din nou in ceata ne intoarcem doar ca de data asta ne oprim in mijlocul tunelului: fane s-a gandit sa ne mai animeze un pic dupa atata ceata. asa ca am improvizat 2 porti din rucsaci, am pus coltarii si pioletii deoparte, frontalele pe frunte, am facut echipele si: fotbal pe gheata. A fost unul din cele mai faine momente, in ciuda faultelor si a multiplelor cazaturi pe gheata...mda, iarasi ma intorc cu genunchi "de domnisoara" acasa.! In fata cabanei ne arata Fane cum se intrebuinteaza PIPS-urile, cum se manevreaza sondele si in general cam ce se face in caz de avalansa. (oricum povestile cu avalanse erau nelipsite in fiecare seara) Urmeaza vizionarea pozelor si o cina festiva cu clatite.
Penultima zi am vrut sa facem un traseu mai lung asa ca pornim spre Saua Caprei, Vf. Videanu si ne oprim inainte de Vanatoarea lui Buteanu din cauza viscolului. La coborare, undeva inainte de a ajunge la cabana Balea, mergand pe urme ma opresc deodata cu piciorul deasupra unei gauri..ma uit si ma tot uit; vin si ceilalti, ne uitam si ne tot uitam, mai sapam un pic si ce descoperim: o crevasa cam de 2 m 1/2 lungime, mai putin de 1/2 m latime si cam 2 m inaltime, cu toate ca peretele de jos era spart si nu se vedea fundul....interesant.
Ajunsi la cabana, mancam repede ceva, ne incalzim si in indreptam apoi spre locul unde ne vom petrece noaptea. Incep sa sap impreuna cu Oana si dupa 2 ore si terminam:)...dar e lux: are si santulet inauntru, acoperis improvizat la intrare din ski-uri acoperite cu zapada, o gaura prin care sa iasa frigul si un prag la intrare...pe scurt: vizuina noatrsa. 4 echipe cu 4 bivouacuri diferite, multe rasete si Fane din cand in cand in inspectie. Dupa o "masa violenta" vorba cuiva, care a constat in multa paine prajita pe soba, pornim spre grota noastra. O experienta chiar faina si inedita pt multi si multumiri Oanei care toata noaptea si-a tinut picioarele peste ale mele pt ca incalzirea nu prea functiona la mine in partea aceea a corpului. Duminica inainte de plecare,ultima lectie de prim ajuor: o parte teoretica urmata de o exemplificare pe cel mai mic dintre noi care statea intins pe masa(oare cine?) :)
Per total a fost totul neasteptat de fain, am intalnit vechi si noi cunostiinte, am ascultat povesti nemuritoare din muntii nostri si din alte expeditii si clar nu mi-ar fi stricat un reportofon la ce sumedenie de lcururi interesante am auzit.
ioana