[ Expediţii ]

 6.01.2008

            După ceva peripeţii, iată că sunt cu Dragoş Nedelcu ĂŽn Anglia, pe aeroportul Heathrow. Nu arată prea grozav, e uriaş, dar ĂŽn lucru. Destul de aglomerat, controale multe, se confiscă tot ce mişcă ĂŽn plus.

            La plecarea din Sibiu s-a stricat autocarul şi după o oră de aşteptare, a venit altul, ne-am trambalat cu bagajele şi ĂŽn timp util am ajuns la Bucureşti ĂŽntre nămeţi de zăpadă, de necrezut! Am dormit la Dragoş acasă după ce-am pus la cale ultimele detalii şi ne-am mai verificat bagajele pe la 2 dimineaţa şi la 4 ne-am trezit ca să ajungem cu bine ĂŽn Otopeni, cu taxiul.

            Apoi, ĂŽn Otopeni altă belea, avionul din Londra spre Delhi s-a anulat şi-am luat altul peste 11 ore. Asta e, după problemele din Bucureşti şi Londra cu ninsoarea şi ceaţa, cred că e bine. Acum stăm pe-aici ĂŽn aşteptare, măcar e soare afară şi se vede fain. Nu putem ieşi, avem nevoie de viză. La venire era “mare de nori” peste tot ĂŽn Europa, aşa că acum e bine.

9.01.2008

            Deseară avem tren spre Ajmer, apoi autobuz către Jaipur. Am plătit destul de scump 550 Rps/persoană, dar cred că e cel mai lux; era mai ieftin cu autobuzul.

            Am schimbat 1USD=38 Rps, mai puţin ca ĂŽn carte (Lonely Planet). În aeroport ne-au ţepuit la schimb, slab şi au luat şi comision.

            Am avut 3 zile să vizităm şi să ne plimbăm, n-ai prea multe de văzut ĂŽn Delhi, azi a fost vreme faină, scriu din Humayu`s Tomb, seamănă cu un palat francez, unde sunt ĂŽngropaţi regii lor, a doua dinastie de fapt. E foarte aerisit, spaţii verzi, cu marmură şi cărămidă roşie, ziduri groase şi multe turnuri. Impresionant, o construcţie mare, sunt curios cât e Taj Mahalul.

            Aici e cu 3.30 ore mai mult ca la noi, destul de plăcut afară, soarele nu se prea vede din cauza pâclei şi a norilor, praf mult.

            Încă e lume multă, mulţi indieni, e foarte ieftin pentru ei, iar pentru străini, foarte scump, dar merită, ai ce vedea.

            Aglomeraţia e la ea acasă, cerşetori grămadă, poliţie nu se prea vede, dar sigur e, se simte, au nişte bâte lungi şi zdravene. Vaci, câini, gunoaie, exact cum mă aşteptam, am mai văzut la fel ĂŽn Nepal, dar totuşi e şocant. În plus, ĂŽşi fac treburile pe ziduri.

12.01.2008

            Suntem ĂŽn Jaipur, oraş cu peste 2 milioane de locuitori, renumit pentru Pink City (oraşul roz), dar n-am văzut decât ceva ziduri roz şi cam atât. Mai este Fortul de pe deal, dar suntem total dezamăgiţi, este şi foarte aglomerat, maşini multe, claxoane, nebunie. Ieri am ĂŽntâlnit-o pe Yvona din Cehia, la fel de dezamăgită de asta şi mâine vine cu noi ĂŽn Agra.

            Ieri am fost ĂŽn Pushkar cu cămilele, 3.30 ore, foarte fain, prima dată ĂŽn viaţa mea, ceva deşert, am făcut poze, am prins apusul, dar s-a făcut foarte frig seara, noroc c-am avut hanoracul şi pălăria . Au mai apărut o grămadă de chinezi pe cămile şi ne-au “omorât” cu gălăgia, dar ne-am despărţit.

            Aici e foarte aglomerat, mai rar aşa ceva, mizerie, dar nu-i ca-n Delhi, e mai bine, acum e linişte. Şi aici e nebunie cu zmeele, e plin pe cer seara când e vântul tare, la fel şi ĂŽn pomi. Costă 2 Rps un zmeu; comerţul e la el acasă, mai mult ca sigur. Stăm la un hotel mai scump, dar n-avem apă caldă, aşa cum au promis la sosire, asta e. Ne-am luat după Hannah, o nemţoaică cu care am fost ieri la safari cu cămilele.

            Oricum Pushkarul a fost cel mai fain, lacul sfânt, oamenii, liniştea şi Falafelul (mâncare). Ca fapt divers e oraş vegetarian şi fără alcool. Am văzut primul dresor de cobre.

14.01.2008

            Am văzut Taj Mahal-ul, un palat extraordinar, uriaş, făcut total din marmură albă, ĂŽncrustată cu pietre preţioase, ĂŽnconjurat de grădini imense, exact cum credeam.

            La ora 7 a.m. eram ĂŽnăuntru, să nu prindem aglomeraţie şi să avem lumină bună pentru pozat; 20 USD a fost intrarea fiind străini, pentru indieni e de zece ori mai puţin, dar merită. N-a fost aglomerat, e loc destul, dar spre seară se aglomerează, vin mai mult indieni.

            Şi Agra Fort e un loc care merită văzut, un fort uriaş, locuit ĂŽncă de armată, se vede Taj-ul foarte fain, cam ĂŽn ceaţă ce-i drept. E plin de maimuţe şi papagali verzi, tot felul de intrări şi culoare secrete, foarte uşor te poţi pierde, s-a muncit mult şi aici.

            Acum aşteptăm trenul spre Varanasi, ne-a ţepuit la bilete “agentul” de la hotel, 50% comisi-on şi nici n-avem locuri. Noroc c-a ĂŽntrebat Dragoş şi-a găsit locuri ĂŽn fine. E foarte aglomerat, nu avem nici lenjerie de data asta, noroc cu sacii de dormit. Acum ĂŽmi dau seama de ce se vând saci de dormit ĂŽn jurul gărilor.

            Faţă de Jaipur, Agra merită de zece ori mai mult văzută, suveniruri, hoteluri, locuri de mân-cat mai multe şi mai faine.

19.01.2008

            Varanasi, oraş pe malul Gangelui, ĂŽn două locuri aproape de noi ard morţii, copiii şi oamenii sfinţi ĂŽi aruncă direct ĂŽn apă. Chiar am văzut aşa ceva şi n-am fost sigur ce e, apoi am ĂŽntrebat şi m-am convins; era un mort.

            E multă lume şi aici, europeni, japonezi, americani, mulţi ĂŽmbrăcaţi ca indienii, unii stau cu lunile pe aici, cred că merită, e linişte aici.

            Barcagii sunt ĂŽn grevă zece zile, guvernul le cere mai mulţi bani, aşa că Dragoş e dezamăgit că n-a mers cu barca de unde putea poza ĂŽn linişte. Vara, Ganga, aşa spun indienii Gangelui, creşte cu zece metri!!! până la terasa hotelurilor, iar toamna toţi fac curăţenie generală ĂŽn hoteluri: noroi, peşti, şerpi, etc.

           Am făcut şi ceva poze, cumpărături, Dragoş şi-a găsit distribuitor de ceai, am mâncat numai vegetarian de când am venit, chiar ĂŽn Pushkar nu se consumau ouă, carne nici atât.

           Nu cred că e atât de rău să mănânci fără carne, mă simt O.K., am ĂŽnceput să luăm pastilele de malarie, Mefloqinue, joia, să nu uităm, altfel n-au efect.

23.01.2008

          După Varanasi, am plecat ĂŽn Aurangabad, să vedem peşterile de la Ajanta. Până la urmă am fost doar la Ellora Caves, 34 de temple-peşteri, mai mici sau mai mari, de fapt nişte chilii cu locuri de dormit şi multe statuete, unele uriaşe. La templul Kailash au lucrat 7.000 de oameni, 150 de ani. E mai impresionant decât Machu-Pichu, părerea mea.

          Şi aici foarte multă lume, asta până au ĂŽnceput să atace albinele turiştii, nu ştiam de ce fac fum pe jos muncitorii. Nu ne-au mai lăsat să umblăm pe sus o vreme, era şi foarte cald, apoi a fost O.K. Interesant era că totul era lucrat ĂŽntr-o singură piatră, statuetele nu erau făcute separat şi puse apoi ĂŽn temple.

        Acum suntem ĂŽn Hampi, un orăşel socotit cel mai tare loc de bouldering din lume pentru că e ĂŽnconjurat de bolovani uriaşi, n-am mai văzut aşa ceva, ieri ne-am dat pe câţiva.

        Ne-am cazat dincolo de râu, cu gândul că avem piscină aşa cum era ĂŽn reclamă, dar nu are apă. Oricum e fain, linişte, mai mult israelieni stau aici.

        Aseară am mâncat bine, Chicken Sizler (cartofi pai, şniţel de pui, orez) totul adus ĂŽn tavă de metal, cu aburi şi fum, apoi Vanilla Lassi. Super!

        Nu ştiu cât mai stăm pe aici, sper să mergem cât mai iute la munte, e cald tare acum.

       Era să uit: am mers peste 15 ore cu două autobuze fără suspensii pe spate şi pline ochi cu popor indian. O plăcere! În plus era un praf de groază şi nici nu puteam dormi, mai ales când trecea prin gropi şi peste movile, te arunca până-n tavan.

        Dacă tot stăm aproape de râu şi indienii fac baie şi spală haine zilnic, am zis să fac şi eu baie. A fost O.K., apa e curată, dar rapidă, pietriş amestecat cu nisip pe maluri, am găsit chiar şi scoici. Partea faină e că s-ar putea să fie crocodili, aşa ne-a spus un american. Eu sper să nu fie!

        Am găsit şi locul de trecut prin apă, cu barca ne costă 10 Rps o trecere, după 6 seara când se ĂŽntunecă, chiar de zece ori mai scump, aşa că e mai ieftin şi mai distractiv prin apă, am mai văzut şi pe alţii că trec pe acolo.

        Restaurantul unde mâncăm e ca ĂŽn Turcia, se intră desculţ şi se stă pe saltele, au muzică foarte faină, mâncare bună şi e tot plin.

30.01.2008

        Umblăm ca nebunii după bilet de tren spre Delhi din Margaon, face cel puţin 24 de ore cel mai rapid sau 44, mai ieftin, dar enorm de mult. Oricum nu prea sunt locuri.

       În sfârşit am ajuns şi la mare, ĂŽn Gokarna, la Kudle Beach, plajă faină, cu nisip, dar apa era tulbure. Lume puţină, chiar dacă toate locurile sunt ocupate ĂŽn cabane, noi am ajuns pe la 3.30 dimineaţa şi-am stat pe plajă până s-au trezit cei cu cazarea, dormeau de rupeau. Ne-am cazat, am tras un somn, că-n autocarul “sleeper” nici o şansă să dormim, era curent şi zdruncina, plus că tot oprea pentru pauze.

       Oricum mult lăudatele plaje nu-s chiar aşa, dar e linişte, asta era bine. Lângă noi erau două familii cu câte doi copii care plângeau ĂŽn fiecare noapte, spre disperarea lui Dragoş.

        Acum mai avem de rezervat biletele de tren şi gata cu căldura care m-a-nnebunit. Am fost să schimb bani şi am crezut că n-ajung la gară ĂŽnapoi. Am scăpat!

1.02.2008

         E cald aici, oare cât de frig va fi la noi? Parcă ĂŽmi lipseşte frigul şi zăpada, nu chiar exagerat.

        Ne-am ĂŽntors ĂŽn Margaon, după Colva, la mare, am stat aproape de apă, liniştit, fain, dar mai aglomerat, ca la noi, de fapt aşa e ĂŽn Goa.

        Am terminat de citit “Death Zone” de M. Dickinson, un cameraman englez care-a fost pe Everest ĂŽn 1996, cu furtuna aceea, pe partea nordică, ca şi noi de altfel. Destul de faină, realistă, poate e cazul să mă apuc să scriu şi eu ceva.

        Acum urmează să plecăm spre Delhi, 36 de ore, mi-e groază de curentul din tren, că  de aglomerat e normal să fie. Acum nu mai e lume multă la rezervări, culmea, am stat 4 ore să luăm bilete.

        Deja mă gândesc la ski, poate voi merge la Straja ĂŽn Şcoala Salvamont.

       Îmi dau seama că am umblat cel mai mult din toate expediţiile, ĂŽn celelalte nu prea, mai mult pe munte. E O.K.

5.02.2008

        Mâine e ziua cea mare: plec ĂŽn sfârşit ĂŽn tură. Nu e ceea ce mi-am propus, dar e una faină, aşa au descris-o toţi cu care am vorbit (ghizii). Pe Valea Gangotri, spre Kalindi, unde am vrut iniţial, e ĂŽnchis drumul iarna şi e zonă ĂŽnchisă de militari din cauza conflictelor cu Pakistanul, plus că trebu-ie şi un permis special, vara este loc de pelerinaj.

        Azi am vorbit cu ghidul – bucătar – porter, Sunil, am văzut echipamentul şi mâine la 8 dimineaţa plecăm spre Chandrasila, vreo 4.000 m. Aici ĂŽn Rishikesh – 356 m, e linişte, pe malul Gange-lui, seamănă cu Herculane, ĂŽnconjurat de munţi, râu fain pentru rafting şi caiac, de altfel mulţi vin aici pentru aşa ceva, ĂŽn special vara.

         Turişti nu sunt foarte mulţi, se aşteaptă o grămadă de yoghini, au ĂŽntâlnirea anuală aici ĂŽn “capitala mondială a yoghinilor”.

        Din nou ca şi ĂŽn K2 cu Indusul, aici m-am “sfinţit” ĂŽn Gange, mulţi vin să se purifice la râu, are o culoare specifică de gheţar şi e curat.

        E mai curat oraşul ca altele, am făcut 7 ore din Delhi cu autobuzul, are 2 poduri suspendate pe cabluri, maimuţe care fură fructe de la cei neatenţi, vaci, sadhu (oameni sfinţi), vikram (ricşe mai mari), 2 posturi de poliţie, cerşetori, câini şi poney (catâri de fapt).

10.02.2008

        Sunt din nou ĂŽn Rishikesh la hotel, m-am ĂŽntors cu bine de la munte, am fost pe vârful Chopta – 4.098 m, zăpadă foarte mare, peste 1 metru, am intrat până la gât ĂŽn unele locuri. De mirare că era zăpadă doar pe partea nordică, ĂŽn ultimul sătuc, Sari, erau portocale şi banane coapte! Sunil, ghidul – bucătar ce l-am avut nu era nici echipat, nu ştia nici traseul, era varză. Bine că ne-am ĂŽntors ĂŽntregi, m-a aşteptat la cort cât am urcat spre vârf. Nasol a fost c-a nins ĂŽn fiecare zi, ĂŽn ultima am făcut urme către vârf şi noaptea a nins mult, le-a astupat, să mor de ciudă. A doua zi le-am refăcut şi-am ajuns la 10 m sub vârf, la ora 10, bătea vântul foarte tare peste creastă; trebuia să mă ĂŽntorc, urma să coborâm de tot de pe munte, aşa m-am ĂŽnţeles cu ghidul. De sus am avut o vedere super, cu munţi faini şi tehnici, a fost senin, apoi iar s-a ĂŽntunecat, ceva ninsoare.

        Oricum a fost o ascensiune solitară şi premieră de iarnă, n-a mai urcat nimeni iarna, aşa zic ghizii. Sunil le povestea c-a fost şi el până sus, de le cădea faţa când auzeau. Când le-am propus să meargă, “Danger snow!” aşa ziceau toţi, greu să-i faci să meargă, sunt slab pregătiţi, catastrofe.

19.02.2008

        M-au “rupt” primele 9.30 ore de zbor şi mai avem 3.30 ore până ĂŽn Bucureşti! Din fericire am reuşit să dorm puţin ĂŽn aeroportul londonez, unde stăm 8 ore. Foarte aglomerat avionul şi a fost cald tare, n-a mers aerul condiţionat. Europa e ĂŽn nori, se vede super!

       Cam asta a fost cu India, am văzut locuri incredibile, oameni, lucruri interesante, ĂŽn Delhi “baba” care mi-a ghicit, inclusiv că mă ĂŽntorc peste 5 ani cu “jumătatea”, am zis că nu, dar cine ştie.

        India e o destinaţie care nu trebuie ratată, e pentru toată lumea şi gustul oricăruia, oricine ĂŽşi permite să stea aici, să mănânce, să se plimbe.

        Am mai stat o zi ĂŽn Haridwar la ĂŽnapoiere şi am urcat la un templu unde era şi o telegondolă foarte veche, dar mergea bine, multă lume ĂŽn pelerinaj. De sus se vedea Gangele mare, puternic.

        “Marele Parc Rajaji” nu e decât o imensă ĂŽntindere de pădure şi bolovani, cu foarte puţine animale, chiar dacă zic că au 400 de elefanţi şi 70 de tigri. Nimic! Eu am fost norocos să văd un leopard, aşa au zis cei de acolo. Super, plus păuni.

        Acum aştept să zbor spre casă şi să mă ĂŽntâlnesc cu ai mei, să beau o bere cu Gilu şi Moni.

        M-a cam luat răceala de la dormitul pe iarbă ĂŽn parcul din Delhi…

        NAMASTE!