EVEREST 2003
[ Expediţii ]
SINGUR PE EVEREST – 2003 27.03.2003 Iată c-a-nceput şi expediţia pentru escaladarea Everestului – 8.848 m, pe partea tibetană. Acum am ocazia să-mplinesc Ă®ncă unul din visele mele, de fapt cel mai “tare” ţel al meu, pe care nu credeam că voi avea şansa să-l realizez vreodată, având Ă®n vedere costurile unei asemenea expediţii. Azi dimineaţă la 8.15 am plecat din Otopeni spre Viena şi apoi, acum adică, spre Kathmandu, cam 7ore şi 10 minute. După Ă®ntâlnirea cu Iliescu de la Cotroceni, conferinţa de presă şi show-ul cu Esca la PRO TV mi-am dat seama Ă®ncă o dată de greul care de-abia acum Ă®ncepe. Nu vreau să-i uit pe toţi ce ne-au urat numai de bine sau mi-au trimis mesaje. Mă aşteptam de la mai mulţi, dar n-a fost să fie. ĂŽn Viena la aeroport “frână” de la poartă ne-a Ă®ntors, c-aveam bagajele prea mari, chiar dacă pe lângă noi intrau alţii cu genţi mai mari. Ne-am certat cu el, normal, şi-a oprit 2 rucsaci pentru cală. Beliţi! Foarte multă lume, trekkeri, alpinişti care merg Ă®n Himalaya. Cred că va fi un şoc când vom ajunge acolo şi vom vedea totalul echipelor. Echipa are moralul bun, suntem Ă®n formă şi ne simţim bine. 29.03.2003 Suntem la Stupa Budha, un templu foarte renumit, cu foarte multă lume, mulţi budhişti Ă®n roşu. Stăm Ă®n Kathmandu la hotel Gauri Shankar, câte 2 Ă®n cameră, stau cu Lucică. Oraşul are peste 1 milion de locuitori, este foarte scump, multe magazine mici, mizerie, se circulă pe stânga fără nici o problemă. Au internet peste tot ieftin, 20 RP/oră. Cursul este 1 USD=76 RP (rupii). Taxiul e ieftin, cu ricşa e scump. Am mers mult pe jos, de ne-au durut picioarele, am făcut şi ceva cumpărături, multe magazine sport, dar cam scumpe. Oricum se negociază tot. Deocamdată suntem 13, azi Ă®l aşteptăm pe Gică cu cele 2 gagici ale lui (nevasta şi cumnata). Vremea face feste, ieri a fost cald, azi a plouat şi-a ieşit soarele din nou. Totuşi este cam rece, de fapt aici e primăvară – luna mai. Aici suntem cu 4h15´ Ă®naintea noastră, ne cam obosim la orele noastre de somn, dar ne obişnuim Ă®ncet-Ă®ncet. Surpriză! Au apărut 2 din stewardesele din avion, foarte amabile cu noi. Ieri seară am fost Ă®n oraş şi-am mâncat ceva valabil, destul de condimentat şi scump, plus că bagă şi taxă de turism şi TVA, dar mâncarea e foarte bună şi multă. Ne-am plimbat Ă®n jurul templului, am atins rotiţele de rugăciune (chorten) de pe zid, iar Ă®năuntru erau unele uriaşe. Peste tot miroase de la beţişoarele aromate foarte frumos. Mie mi se pare că Ă®n Argentina era mai frumos, mai curat, ieftin şi organizat. David a pornit telefoanele pe satelit şi noi putem suna de la hotel, e cam scump, dar am sunat. 7.04.2003 Am ajuns Ă®n Tabăra de Bază, BC - 5.200 m, după un drum lung cu jeep-urile Toyota, la-nceput cu un microbuz. Acum sunt Ă®n cortul de masă şi aşteptăm masa de seară. Mai scriu mâine. După 150 km am ajuns Ă®n Kodari, graniţa cu China. Stăm ceva timp până ne verifică actele, iar bagajele ni se duc cu spatele până la jeep-uri, apoi mai mergem pe jos cam 2 km, apoi cu jeep (ne-au preluat chinezii) până Ă®n Zang Mu, unde rămânem o noapte şi descoperim mâncatul cu beţele. ĂŽncepe şi ploaia, ninge Ă®n final. De aici plecăm spre Nyalam, un sătuc tibetan la 3.800 m, stăm la un “hotel” ca magazia de la Suru, dar e bine. După 2 zile plecăm spre Tingri – 4.200 m, Ă®n mijlocul pustiului –Tibet. Tot 2 zile rămânem, Ă®ntr-o zi mergem la o baie termală ce ne-a prins foarte bine. Aici bate vântul foarte tare, praf mult, sărăcie. Se vede Everestul, Cho Oyu, Makalu, uriaşi, impresionanţi. Facem o tură uşoară, Ă®n jurul Tingri-ului, dar tot cu vânt puternic, chiar dacă e soare. Plecăm spre BC cam 150 km prin pustiu, urcăm un pas la 5.200 m, vedem mai bine şi Ă®n toată măreţia Everestul. Ne-am Ă®ntâlnit şi cu alţi alpinişti, unii la trekking, alţii tot pentru Everest. Acum suntem
Ă®n BC, ne-am aranjat bagajele pentru yaki, avem 71, foarte mult bagaj şi se
pare că plecăm doar sâmbătă, ca să nu supărăm un zeu tibetan. Am fost şi la
mânăstirea Rongbuk, ne-au binecuvântat călugării, am făcut poze, era destul de
rece, vântul răceşte foarte mult aerul, viscoleşte sus tare de tot zăpada. 10.04.2003 Ieri am fost la o tură uşoară Ă®n sus, 2.30 ore şi mi-am dat seama că e foarte mult de mers, dar a fost bine că n-a fost soare, ba chiar a nins uşor. Azi vremea e frumoasă, dar ca de obicei bate vântul spurcat şi face mult praf. Cu moralul stăm bine, doar colonelul nu se simte prea bine, dar Ă®şi va reveni. ĂŽn China am schimbat 1USD=8 YUANI, toate sunt scumpe pentru că localităţile sunt la mari depărtări şi nu circulă multe maşini din cauza drumurilor la Ă®nălţime şi rele. 15.04.2003 Sem! Sem! Sunt Ă®n BC, am coborât ieri din ABC, după 2 nopţi petrecute la 6.400 m. Nu a fost o şedere prea plăcută, am dormit o noapte Ă®n Tabăra Intermediară – 5.800 m. Un drum lung de 23 km, extenuant, plin de yaki, praf şi vânt. S-au Ă®nmulţit corturile şi trupele sosesc continuu. Ieri a născut nevasta lui Coco un băieţel de 2,8 kg şi ne-am bucurat cu toţii la o bere. Azi au gătit băieţii o mâncare românească foarte bună; aşa de bine ne-a căzut la toţi. Acum aşteptăm şi pe ceilalţi de sus să vină şi să mănânce bine. O să ne duşuim puţin că merităm şi noi după atâtea zile de jeg. Parcă m-am cam
săturat de aşteptare şi departe de cei dragi, dar ştiu că e ceva trecător şi că
toţi trec prin aşa ceva mai devreme sau mai târziu. Asta e cheia, răbdarea! 26.05.2003 Am ajuns sus! 8.848 m deasupra lumii. Pe 22.05, ora 8.10, pe o vreme nasoală, cu 4 coreeni şi un francez am stat pe vârf, cam ½ oră. Mi s-a terminat butelia Ă®nainte cu 2 ore de vârf, trebuia să urc cu 4 butelii, dar şerpaşii n-au venit, aşa că am rămas fără, noroc c-am găsit una pe vârf cu vreo 40 atm…A fost foarte greu, frig extraordinar -40°C pe uşor şi vânt cam 100 km/h. Lume foarte multă, am plecat din T 3 – 8.300 m pe la 23.30 pe ceaţă, vânt şi ninsoare. Am “dormit” Ă®n cort: eu, Lucică, Marius şi doctorul. Culmea e că doctorul a ajuns la Second Step – 8.600 m, fiind prima dată pe munte, dar a mers foarte bine. Lucică şi Marius au ajuns pe vârf la 11.30, binenţeles tot pe vreme nasoală. Mersul cu oxigen n-a fost pentru mine o problemă, chiar am mers foarte bine. Masca era cam mare, deranjează pe faţă, mi-a degerat “oleacă” faţa pe urma măştii, dar de mirare cum m-am acomodat. Plus c-am dormit Ă®n cort cu oxigen. E o senzaţie foarte plăcută, te linişteşte şi adormi bine. Lakpa şi Doni au ajuns şi ele sus, Lakpa foarte obosită, Doni foarte bine. Pe 9.05.2003, am urcat Ă®n North Col – 7.066 m, de unde am zburat cu parapanta pe un vânt destul de tare. M-au ajutat Ă®n final şerpaşii Nima şi Gelu la a 2 decolare şi-am plecat. Au filmat Gică, Marius şi Coco, iar Sorin, Lucică şi Mihai au făcut poze, plus alţi zeci de spectatori din toată lumea. Problema e că nenorociţii de chinezi ne-au luat cele 3 casete cu zborul să le verifice şi cred că nu le mai vedem, dar am poze. Ar mai fi multe de spus, dar nu-mi pot aduna gândurile acum. Aseară am ajuns Ă®n BC pe la ora 16.30, unde ne-am pupat, Ă®mbrăţişat, filmat, pozat. Amedeo şi bucătarii ne-au făcut o tocăniţă de porc, apoi un tort foarte bun. După aia am mers la barul nostru unde am povestit şi am dormit peste noapte. Partea proastă e că n-am dormit deloc, beliţii de tibetani au povestit toată noaptea, iar dimineaţa au fumat de la ora 5. Acum reglăm cu şerpaşii conturile, care nu ne-au mulţumit aşa cum ne-am Ă®nţeles la-nceput. Sper că ne-nţelegem până la urmă şi o să rămânem prieteni la final. Oricum şerpaşii nu sunt prea de cuvânt, umblă după tipsuri, ciubucuri, tot felul de figuri din care să scoată bani, dar fac o treabă extraordinar de dificilă şi grea, fără ei clar că nu s-ar face nimic pe aici. Azi la ora 20 ar trebui să plecăm Ă®n Kathmandu. 7.06.2003 Am ajuns Ă®n Viena, dar prin New Delhi. Stăm 7 ore, din cauza SARS (pneumonia atipică) mortală, apoi alt avion la Bucureşti unde am Ă®nţeles că ne aşteaptă multă lume. ĂŽn 31.05 a ajuns şi Gică pe vârf aşa cum speram şi a prins o vreme mortală, senin şi fără vânt. Am fost la premierea de la Everest Aniversary, ni s-au dat medalii, am mâncat, băut bine, distracţie mare, a fost regele, regina şi prinţul cu prinţesa, foarte drăguţă. Am luat autografe. Lakpa a primit de la rege 2 medalii ca lumea, e eroină naţională. Am făcut o grămadă de cumpărături, sper să mulţumesc pe toţi. Ieri am ajuns şi la Maila (bucătarul) acasă, unde am mâncat, băut pe săturate. Ar mai fi multe de făcut, dar mai Ă®ntâi vreau să dau mâna cu ai mei. Oricum Nepalu-i meseriaş, oamenii, munţii, totul; cred că voi mai veni, că merită. Acum aştept să văd ce-i la conferinţa de presă şi ce surpriză ne-au pregătit. NAMASTE! Membrii echipei Everest 2003: 1. David Neacsu-lider; 2. Teodor Tulpan; 3. Lucian Bogdan; 4. Marius Gane; 5. Gheorghe Dijmarescu; 6. Cornel Galescu; 7. Mihai Sima; 8. Sorin Smilovici; 9. Sebastian Koga; 10. Serban Georgescu; 11. Vasile Dogaru; 12. Daniel Pisica; 13. Krishan George; 14. Amedeo Rucareanu.
Imagini« inapoi |
Recomanda tulpan.ro ExpediĹŁii Ĺźi Ĺžcoli Alpinism
Galerie Media
|
|||
ACASÄ‚ · FANE · ACTIVITÄ‚Å¢I · SPONSORI · GALERIE · CONTACT |